Nu fi pungaş, super campanie:

“Potrivit unui studiu realizat de Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile:

• un roman foloseste in medie 250 de pungi de plastic intr-un an (cifrele sunt considerabil mai mari in Bucuresti si orasele mari), de unde rezulta ca, anual, ajung la gunoi aproximativ 5 miliarde de pungi la nivel national;
• durata de utilizare a acestor ambalaje este de doar 20 de minute;
• durata medie de descompunere a pungilor de plastic este de 400 de ani;”.

Cea mai cul chestie pe care am văzut-o în ultima vreme, “Eu îţi dau oxigenul”

Dacă îţi trece prin cap să te relaxezi în week-end printr-o ieşire în natură şi partea financiară nu prea e de acord cu o ieşire la munte, evident, te duci în parc. După un slalom printre alte persoane dornice de o gură de aer proaspat, dotate cu tot felul de aparate de fotografiat pentru pozele de pus pe haifaiv (pentru care sunt necesare bluziţe roz şi toculeţe), telefonul plin de cântece de dragoste cu melodie duioasă şi tărăgănată, caracteristice popoarelor orientale (după cum crede dexonline ca se cheamă manelele), ajungi într-un loc mai puţin populat să asculţi gâştele de pe baltă. Şi abia atunci simţi că eşti tot în Bucureşti, când te trezeşti înconjurat de cutii de bere  şi PET-uri goale, când ambalajele de prezervative se lăfăie ostentativ în iarbă, când mucurile de ţigări aproape că te conving şi pe tine că fumatul e cel mai urât obicei din lume şi când, în fine, în locul pasarilor de pe baltă auzi mult mai clar gaiţele cu bluziţe roz. Deşi e un semn mare pe care scrie că pescuitul este interzis, asta nu înseamnă că nu vezi beţe, dar nu cu fiul întins, că nici peştii nu pot respira prin pelicula verde de la suprafaţa apei. Iar bomboana de pe tort sunt băieţii cul care se plimbă cu scuterele prin parc. Evident către’ să fie şi o mimoză călare în spate, fără cască.

-Fată, am fost cu ăsta al meu şi m-am plimbat cu scuterul!

-Serios, fată?!?

-Da, fată, da’ nu avea cască şi pentru mine şi a zis să mergem în parc. E mai sigur acolo!

-Ce mişto, fată!

E bine că avem din ce în ce mai multe piste pentru biciclişti, însă mai durează un pic până va fi descifrat misterul dungilor galbene. Pentru ce or fi dungile alea desenate pe trotuare nu pot decât să presupună cei mai multi participanţi la rahatul numit generic trafic bucureştean. Din câte am observat eu azi, pe lângă pietonii care le ignoră, unii cred ca e un loc sigur pe care poţi să stai ca să scrii un mesaj, alţii s-au gândit ca e cel mai cool loc în care îţi poţi parca maşina sau un loc potrivit în care să stai si să mai vorbeşti cu vecina de la 2, pe care nu ai mai vazut-o de la ultimele ştiri Pro TV, un loc sigur în care nu eşti deranjat de toţi copii din ziua de azi care merg cu role şi biciclete.